Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell ramase ingrozita, ascultand atenta loviturile varcolacului in usa; stia ca mai devreme sau mai tarziu avea sa o sparga, iar ei aveau sa sfarseasca tragic. Dar era mult prea panicata ca sa faca ceva. In cele din urma insa o idee ii trecu prin minte, iar planul i se paru chiar bun. In acel moment, era cam singurul lucru pe care putea sa'l faca.

"-Alice, ia'l si du'l in camera din spatele barului. Intra acolo cu ceilalti oameni, si ia'o si pe Rosalie cu tine" ordona cercetasa.
"-Si tu?" intreba astropufa, cu o voce ingrozita.
"-Asculta'ma cu atentie, Rosalie" murmura Bell, ignorand intrebarea celei mai bune prietene.
"-Da.." se balbai Rose.
"-Ii torni esenta de frasinel pe celelalte rani, si Dispari cu el. Mergi la Sf. Mungo si le spui ce s'a intamplat. Iar apoi te intorci" raspunse Bell.
"-B..bine" mormai Rosalie.

Alice si ceilalti fugira in camera din spate, iar Bell ramase singura in fata usii..era acum sau niciodata..