Sympathy for the devil

[Rosalie Vivienne Alden]

Am privit-o pe Bell , apoi pe Charles. Blestemul ei a avut exact reactia potrivita din partea celui atacat. Lestrange parea destul de atins de blestem , insa dorea sa lase impresia ca este plin de curaj. In momentul in care l-am privit pe Porrin mi-am adus aminte de cate ori am folosit Crucio si Imperio asupra lui. Un zambet mi se asternu pe chip,nu de mandrie,ba chiar deloc,dar pur si simplul fapt ca suferea dupa tot ce ii facuse lui Jake ... ma facea sa reactionez asa.

Privindu-l am observat ca timpul l-a macarcat enorm in toata sederea lui la Azkaban si asa ar mai fi fost mult timp de acum inainte daca nu ar fi evadat cu celalalt ucigas. Am putut sa observ privirea de durere a lui Bell,care cu siguranta se gandea la Hayden dar si zambetul de triumf in fata Devoratorului.

~Mrs. Rosalie , se pare ca ti-ai gasit un complice la distrugerea mea,insa nu vei reusi!~
-Nu zau?-,mi-am spus eu in minte,dar nu am rostit acest lucru,insa am rostit:
"Sectumsempra!"
La auzirea sunetului lui de durere,mi-am amintit cum a icnit prima data.

Oare asa avea sa fie mereu? Mereu va trebui sa lupt cu el folosind aceleasi blesteme,sa il urasc tot asa de mult si sa nu am curajul sa il ucid? Fiindca stiu ca nu as face-o...