Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell auzi cum Rosalie disparu, iar usa din spatele barului se deschise. Acum era singura. Si in pana de idei. Nu stia cum ar trebui sa se porcedeze intr'o asemenea situatie; macar era constienta ca facuse ceva corect, si logic - ranitul era in siguranta.

Varcolacul era din ce in ce mai agresiv. Iar Bell stia ca nu va mai dura mult. Se ascunse si ea in spatele barului, iar un mic pocnet o facu sa tresara. Cand vazu insa silueta lui Rosalie, ofta usurata.

"-Te'ai intors" spuse cercetasa, zambind.
"-Normal ca m'am intors" replica Rosalie, apropiindu'se de ea.
"-Mult succes" ofta Bell, cand se auzi un pocnet puternic.

Usa ceda sub greutatea varcolacului, iar silueta lui paroasa aparu in pragul usii, invaluita in fulgi mari de zapada. Bell spuse in gand Protego! iar scutul alb-albastrui aparu in jurul ei si a lui Rosalie..