Don't cry in the moonlight

[Rosalie Vivienne Alden]

Am reusit sa imi dau seama ca Bell actionase deja si a facut-o corect. I-am zambit in semn de multumire,dar nu stiam daca a observat. Era prea scufundata in propriile ei ganduri , cu siguranta cautand solutii.Tot ce stiam in acest moment era faptul ca va trebui sa actionam non-verbal pentru ca varcolacul sa nu stie cum vom actiona. Am inghitit in sec la gandul ca habar nu aveam ce va urma iar acest lucru nu imi placea deloc,absolut deloc. Aveam insa incredere ca vom reusi pana la final. M-am mai linistit putin stiind ca ne pricepem amandoua la vrajile non-verbale.Deci acest lucru nu va semnifica o dificultate insemnata pentru noi.

Acum ma preocupa alt gand: cautatul solutiilor. Dupa urma de material pe care o avea pe blana dizgratioasa mi-am dat seama ca este un Vrajitor sau o Vrajitoare cu abilitatea de a fi Varcolac. Deci un lucru era clar: se va transforma inapoi exact cand va disparea luna plina.

M-am uitat spre Bell si am rostit cu jumatate de gura:
"Acum e acum. Nu stiu cum vom face,dar va trebui sa il tinem ocupat pana cand va disparea luna plina.!"

Cand m-am uitat la ceas m-am ingrozit de-a dreptul. Imi era teama ca nu vom reusi intr-un timp atat de indelungat...