-- Love never dies --

[Matt I. River]

Alergam usor prin zapada nu prea inalta, putin alunecoasa in unele locuri. Degeaba incercam sa imi imaginez Raiul, sau un loc asemanator, unde sa fiu fericit pentru totdeauna. Deja eram fericit. Alaturi de ea. Si lucrul asta nu avea sa se schimbe prea curand. Nu voi renunta la lupta. Si voi avea grija ca nici Isabella sa renunte. Orice ar fi.

Satul se vedea putin mai departe de locul in care ne aflam noi, acoperit si el de alb, iar din loc in loc cate o pata de negru sau verde isi facea aparitia, contrastand cu restul lucrurilor. Nu erau multi oameni destul de curajosi sa infrunte ghetusul format din cauza zapezii batatorite de pe strazi. Sau poate ca frigul era cel care ii tinea in case. In orice caz, asta nu ma deranja. Vroiam doar sa petrec o zi alaturi de iubita mea. Noi doi, si eventual un loc caldut, luminat de un semineu, ar fi cel mai bun scenariu.

In cele cateva secunde in care m-am gandit si am realizat acestea, am mai devenit constient de un lucru. Mana Isabellei nu o mai incalzea pe a mea. In schimb era cufundata in omat, formand acum un bulgare, putin cam patrat din cauza faptului ca se grabea. Sau cine stie, poate vroia sa imi scoata ochii cu colturile lui. In orice caz, acesta trecu inspaimantator de aproape de fata mea, facandu-ma sa sar in spate un metru sau doi.

"- Ai avut noroc de data asta!" striga ea, razand, in timp ce se pregatea sa mai arunce o data.