Sympathy for the devil

[Bell Evans]

Bell vazu blestemul lui Rosalie, care esua, lovind un copac. Acesta se sfarma sub privirile lor, iar Porrin zambi malitios. Se vedea pe chipul lui ca ii placea atat de mult sa se joace cu mancarea inainte sa o manance. Pentru ca asa si avea sa se intample..Bell era mai mult ca sigura ca nu aveau sa fie vii, dupa duelul final. Dar asta nu o impiedica sa lupte pana la capat, si sa'si razbune cel mai bun prieten.

"-Schimbare de planuri!" anunta Charles, privindu'si colegul.
Acesta ramase tacut, probabil folosind Legilimantia ca sa'i patrunda in ganduri. Dupa cateva clipe insa, zambi tamp, si incepu sa alerge.
"-Lasule!" urla Rosalie, luandu'se dupa el.

Ramasa singura cu Charles, cercetasa ii arunca o privire fulgeratoare, si isi pregati bagheta; avea sa fie scurt si dureros. Iar blestemul de neiertat nu putea fi contra-carat de nicio alta vraja.
"-Nu te omor acum, daca la asta te gandeai" ii striga Charles.
Bell ramase nemiscata; nu ii intelegea comportamentul, dar in secundele ce urmara, bagheta se ridica involuntar, soptind Deprimo!