Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell continua sa priveasca varcolacul, iar acesta le observa in cele din urma; se apropie in graba de barul in spatele caruia erau ascunse, dar nu le ataca. Ramase doar tacut, privindu'le intr'un mod ciudat. Nu era furie..si nici ura..doar dezamagire. Dar fetele nu reusira sa realizeze ce incerca sa le spuna, abia decat dupa ce vazura masca de devorator intre coltii sai mari.

"-Rosalie" sopti Bell, iar aceasta ramase la fel de socata.
"-Se pare ca s'au inversat rolurile" murmura ea.
"-Deci a atacat un devorator" replica Bell.
"-Da" raspunse Rosalie, dandu'si o palma peste frunte.
"-Repede..trebuie sa'l impiedicam..intoarce'te la Sf. Mungo!" o sfatui Bell, iar Rosalie disparu in secunda urmatoare cu un mic pocnet.

Bell ramase singura, cu varcolacul; nu ii mai era teama. Dar stia ca totusi nu va fi in siguranta prea mult timp. Un lucru era cert - vrajitorul luase potiunea Lupis inainte sa se transforme.