Here we go again.

[Bell Evans]

Bell ofta, si se ridica de la masa. O lua la fuga pe coridor, lasand usa deschisa in urma ei. Cuvintele lui Felix o ranira mai mult decat realizase, cu cateva clipe in urma, cand era stapanita de furie.
Cei doi frati ajunsesera deja in hol, iar cand auzira pe cineva fugind in spatele lor se oprira si o asteptara pe Bell. Felix afisa din nou mutra lui de om nervos, iar Damon o privi nelinistit.
"-Uite ce e..eu nu am nicio vina in situatia asta..zi'mi si mie, cu ce il vrajesc?!" striga ea, iar cativa astropufi din anul III intoarsera capul.
"-Voi n'aveti la ce sa va uitati?" mormai Damon.
"-Nu e vorba de asta" replica Felix.
"-Ba exact de asta e vorba..nu inteleg cu ce sunt eu vinovata" raspunse cercetasa, cu o voce tensionata.
Felix scutura din cap, oftand. Isi privi fratele, iar Damon parea foarte absent.
"-Nu a fost niciodata asa" murmura Felix.
"-Si daca nu a fost niciodata asa, atunci ar trebui ca eu sa stau cu el numai de dragul ca viata lui e schimbata?" ofta Bell. "Nu e corect" murmura ea.