'Cause love is in the air

[Ginny Anne Alden]

"-Nu,nu plang!" am spus in timp ce mi'am retras mana din a lui si m'am ridicat de pe scaun.
Am mers spre ferastra si am privit melancolica privelistea. Nimic nu se schimbase in ultimii doi ani de cand fusesem aici.
Totul a ramas la fel. Bancile jerpelite erau la locul lor,la un metru distanta se afla o fantana arteziana,iar la mai putin de 10 minute se afla locul in care am crezut ca m'am indragostit pentru prima oara.
Bine inteles ca eram doar un copil atunci,si ma "indragostisem" ca o nebuna de doctorul meu,pe atunci avea 25 de ani si arata cat de cat bine,aveam 5 ani pe atunci acum probabil ca arata ca un bosorog. Nu m'as mira,timpul trece oamenii se schimba.
Mana mea atinse usor geamul si un val de raceala imi cuprinse mana. Amintirle imi invadau mintea,iar mana mea impingea din ce in ce mai mult geamul,incercam sa imi opresc acest impuls,dar parca corpul meu era controlat din exterior.
Inca o impingere si geamul se sparse in mii de bucatele. Mana mea s'a umplut de sange,iar durerea nu a intarziat sa apara. Priveam in gol pierduta,undeva in departare unde nimeni nu putea vedea.
"-Ginny,esti ok?" Rose ma zgaltaii si atunci am revenit la realitate. Auch asta doare.
"-Da acum da,nu stiu ce a fost cu mine!"