-- Love never dies --

[Isabella River]

"- E in regula.." am spus privindu-l bland.
Mi-am ridicat privirea si mi-am indreptat atentia spre crengile unui copac ce se miscau in bataia vantului. Era ca si cum striga sau implora dupa ajutor. Se pare ca pana la urma tot ce e viu uraste gerul. Ninsoarea se oprise, iar din acest motiv aveam impresia ca totul se oprise in jur. Era aproape frustrant sa vezi totul inghetat.

Si atunci mi-am amintit. Crezusem ca trecusem si peste asta, dar.. In mod evident, reusisem, dar doar pentru o perioada foarte scurta de timp. Cred ca unele lucruri sunt greu de uitat, mai ales atunci cand realizezi in fiecare moment ca iti lipsesc. E ca si cum ai vrea ceva in permanenta, dar stii ca nu ai cum sa il ai. Si asta era, de asemenea, frustrant. Simteam cum in fiecare zi paream sa innebunesc din ce in ce mai mult, nervozitatea si furia devenind ceva aproape.. obisnuit pentru mine.

Fara sa-mi dau seama, ochii mi se inundara de lacrimi si in clipa in care una imi traversa in fuga obravul si picura de pe barbia mea, Matt se ridica instantaneu.
"- Iss.."
Nu era nevoie de mai mult, simteam intrebarea din vocea lui, o vedeam in ochii lui. Se ridica de pe banca si se aseza usor in fata mea, astfel incat, paream putin mai inalta decat el.

"- Mi-e dor de ea.." am spus cu un zambet trist pe buze.
Nu trebuia sa ii mai explic.. Din cate imi dadeam seama, deja intelesese.
"- Oh, vino aici.." zise luandu-ma in brate.
Imi era de ajuns. Intotdeauna ma calma doar prin cuvinte. Acum ca stiam ca va fi mereu aici pentru mine, asta era tot ce imi trebuia. Mi-am sprijinit capul pe umarului lui, privind in gol spre.. nimic, si am simtit cum imi mangaie usor spatele, pe care se odihnea parul meu despletit.