Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell o privi pe Rosalie, iar apoi varcolacul cuibarit pe podea. Tanara nu prea exersase mintirea, pentru ca vrajitorul deja vazuse creatura transformata, ramanand pe loc, speriat. Stia ca probabil il va lua, dar conta pe faptul ca luna plina avea sa il mai afecteze putin pe cel transformat. Intr'atat, incat sa poata evada inainte sa realizeze toti pericolul in care sunt pusi.

"-Fugi" sopti Bell, dupa care murmura Diffindo! in gand. Un scaun de langa ei exploda in mii de bucati, iar varcolacul profita de situatie si o zbughi pe usa. Debandada creata ii acoperi fuga, iar cand se dezmeticira, era deja departe. Vrajitorul privi dezorientat prin camera, uitandu'se dupa cel care disparuse.

"-Nu e nimic aici" murmura Bell, convingatoare.
"-Dar..l'am vazut" se balbai vrajitorul.
"-Pe cine?!" interveni Rosalie.
"-Cum adica pe cine? Va bateti joc de mine?!" mormai barbatul.
"-Nu e nimeni aici" ofta Bell. "Poate aveti vedenii.." continua ea, incercand sa isi mentina tonul vocii serios.