Here we go again.

[Bell Evans]

Bell ramase tacuta; simtea nevoia sa nu vorbeasca cu nimeni..poate doar cu o persoana, dar probabil el dormea pe vremea aceea. Cercetasa ajunse din nou in bucatarie si se aseza pe un scaun, punandu'si mainile in poala.
Pur si simplu se simtea egoista..ingrozitoare..de parca facuse o crima. Dar cine ii putea ordona sufletului?! Nu avea de unde sa stie ca Damon o iubea..iar dupa ce aflase, Edward intrase de mult in viata ei..si nu avea sa renunte la sentimentele pentru el, ca sa'si indrepte atentia spre Damon.
Totul era atat de complicat uneori..iti venea sa iti iei lumea in cap si sa pleci. Sa lasi totul in urma. Dar dupa cateva clipe de reflexie, ajungeai la concluzia ca nu te poti indeparta de oamenii dragi, la fel de usor cum te'ai indeparta de necazuri, sau suparari. Era o legatura sransa intre ele. Nu puteau exista una fara cealalta.
"-Bell, mai gatim budinca aia?" sopti Ev, cu o voce mica.
Cercetasa aproba usor din cap, cu un zambet trist.
Se ridica de pe scaun si incepu sa se invarta prin bucatarie..vroia sa faca ceva, orice, ca sa'si tina mintea ocupata.