Dementori pe Aleea Diagon

[Jade A. Crawford]

M-am apropiat de balta de sanga lasata de catelul care acum dormea speriat in bratele stapanei.
-Ceva nu-mi miroase a bine.
Am spus intorcandu-ma spre cele doua. Am stat putin meditatnd si am zis:
-Poate totusi acei dementori sunt trimisi de cineva. Sau de ceva.
Priveam in gol, fara sa fiu atenta la nimic din ce se intampla in jurul meu. Brusc, am auzit o voce chair in spatele meu soptind: "Destepta fetita". Eveline si Ema incremenisera, cu o groaza intiparita pe chip. Am inlemnit, nestiind daca sa ma intorc sau nu. Am simtit miscare in spatele meu, si apoi am vazut-o pe Ema dezmeticindu-se, scotandu-si bagheta si strigand:
-Expelliarmus!
Dar se parea ca vraja ratase tinta. Nu ma puteam misca. Stateam acolo inlemnita fara macar sa stiu cine ma ataca.