Don't cry in the moonlight

[Rosalie Vivienne Alden]

O priveam pe Bell si i-am transmis din priviri ca ii spun un "Multumesc" foarte sincer. Astazi invatasem din nou cum este sa lucrez in echipa. De mult nu mai facusem acest lucru,cred ca de ultima data cand am fost in Padurea Interzisa. Ma simteam atat de bine cand observam zambetele inocente ale clientilor care stateau la mese lor linistiti sorbindu-si cafelele. Privirea ultimului baietel pe care l-a vrajit Bell ma facuse sa imi dau seama ca astazi am facut amandoua cu adevarat o fapta buna. Si totusi...ma intriga...unde era acum acel Varcolac? Mi-a venit in minte o idee si am soptit-o spre cercetasa:

"Bell,crezi ca ar fi cazul sa mergem dupa el...Sa vedem unde este?"
Parca vroiam sa stiu unde era,dar o parte din mine spunea ca probabil acesta doreste sa fie singur si alta parte ca are nevoie de companie acum..Ramane totul la alegerea Cercetasei.