Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell o privi pe Rosalie, si zambi; ultimele experiente le facura sa devina prietene foarte bune. Daca inainte nici macar nu se cunosteau, acum ajunsera sa se si consoleze reciproc..si sa lucreze in echipa, in situatii de criza. Era ceva ciudat, dar in acelasi timp, satisfacator.

"-Bell, oare ar trebui sa mergem dupa varcolac?" murmura Rosalie.
Cercetasa ramase tacuta; nu stia daca asta ar fi fost un lucru intelept. Dar isi aminti blandetea din ochii lui, asa ca zambi, si dadu din cap in semn de aprobare.
"-Eu zic sa mergem" murmura ea.
"-Si cumparaturile ce facem cu ele?" intreba Rosalie, zambind.
"-Le lasam aici..Alice va avea grija de ele" replica Bell, cu o urma de amuzament in voce.

Lasara pachetele in camera unde se ascunsesera clientii cu cateva minute in urma, dupa care isi luara ramas-bun pentru cateva ore de la Alice si plecara. Afara incepuse sa ninga iar..Fulgii mari se asterneau pe pamant, indrumandu'le spre locul unde era ascuns varcolacul.