Don't cry in the moonlight

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu stiu de ce,dar ma simteam in siguranta. Stiam ca acel Varcolac este de fapt un om,un om care s-a transformat astazi fara vointa lui..Astazi,tocmai astazi. Luna plina inca era asezata maiestuoasa pe cer si mi-am dat seama instantaneu ca Varcolacul inca mai este in aceasi situatie pe undeva pe aici. Sunt sigura ca este aproape,sunt sigura ca ne asteapta undeva. Probabil ochii aceia atat de blanzi erau acum inlacrimati...probabil ca plangea..sub clar de luna plina.

Mi-am indreptat privirea catre Bell si pe o voce entuziasta i-am spus:
"Suntem pe aproape!"
Aceasta dadu aprobator din cap si cateva cristale de gheata mi se asterneau in par.
Ceva imens...de fapt cineva cu o blana maronie spre rosiatica se indrepta spre noi,iesise de dupa copac umbland timid. Mi-am dat seama imediat..este acel Varcolac.