Don't cry in the moonlight

[Bell Evans]

Bell pasi in intunericul noptii, alaturi de Rosalie, spre silueta maronie a lupului; cu toate ca lumina lunii ii lumina plapand corpul puternic, asta nu il facea sa arate infricosator. Ochii lui erau plini de o neasemuita blandete, iar cercetasa avu impresia ca ii recunoaste de undeva.

"-Nick?" sopti ea, cu ochii plini de lacrimi.
Creatura se apropie de ea, iar cercetasa ii atinse incet botul. Simti caldura pielii sub blana groasa, si ofta.
"-Cine e Nick!?" intreba Rosalie.
"-Un prieten foarte bun..de la Ochi-de-Soim" raspunse Bell. "Care a fost muscat de un varcolac" continua ea.

Baiatul continua sa o priveasca, incercand parca sa'i explice din priviri ce simtea..si de ce facuse ceea ce facuse in acea noapte cu luna plina. Varcolacul continua sa ramana calm, asteptand ca fata sa inteleaga. In cele din urma, Bell se lasa balta. Stia ca se vor intalni la scoala, a doua zi..iar atunci avea sa ii expice tot.

Stia ca avusese un motiv intemeiat pentru ce facuse; si intr'un fel, incerca sa ignore atacul. Intervenise la timp, iar devoratorul era acum in siguranta, la spital. Nu putea sa'l judece..simtea doar cu lacrimile i se nasc in ochi, incepand sa'i curga pe obraji.

"-Nu plange" sopti Rosalie.
"-Imi..pare..rau" murmura Bell, balbaindu'se.
"-Nu e bine sa plangi sub clar de luna" sopti tanara, privind'o cu blandete..

OOC: Topic Closed!