Revederea din codru

[Jasper Alexander Moon]

Cei doi erau intrati in castel. Aerul era rece si umed, simtindu-se un puternic miros de mucegai. Jasper mai mirosi aerul pentru a-si da seama pe unde sa mearga ca sa ajunga in pivnita.

"Am auzit ceva." se auzi o voce. Nu era de om, pentru ca Jasper nu simti miros de om, si nici de vampir nu era. Ce putea sa fie?
"Nu stiu ce sa zic. Eu nu am auzit nimic. Poate iar vrei sa iti dau o gheara peste ureche. Ai grija!" se auzi alta voce. Acum era clar. Erau varcolaci. Jasper putea sa isi dea seama, dar mirosul lor era foarte slab.

"Urasc cand nu simt un miros. Bine ca sunt prea prosti si nu isi dau seama ca suntem pe aici" gandi Jasper.
"Alice. Stai aici." se auzi o soapta la urechea lui Alice, si apoi Jasper se vazu nevazut.

Ochii sai de vampir puteau vedea prin intuneric usor. Dar si varcolacii la fel. Nu conta, pentru ca Jasper stia ca este mai rapid decat un varcolac. Padi pe unul dintre ei de dupa un colt de perete, si apoi tasni imediat la gatul lui. Se auzi un mic parait, dar pana sa isi dea seama celalalt despre ce se intamplase gatul lui scoase acelasi sunet.
"E inregula Alice, poti veni." spuse Jasper indemnand-o pe Alice sa vina catre el.
"Mirosul vampirului este puternic si cunoscut" zise Jasper, dar gandindu-se la ultima parte. "Cine o fi oare? E foarte cunoscut mirosul.".
"Hai sa inaintam Alice. Sau mai bine, ramai aici. Fa-ti o vraja de deziluzionare, sau mai bine Dispari de aici, si ne vedem afara peste o ora. Da asa e mai bine. Dispari, dar lasa-mi mie pelerina." zise Jasper increzator. Fata il asculta si Disparuse.

Acum Jasper era singur. Inainta in camera. Camera para ca si cum ar fi una de tortura.
"Cine e acolo. Te rog, nu mai vreau. Te rooog!" se auzi o voce care cerea mila, si iertare.
"Stai linistit. Nu iti fac rau." zise Jasper cu o voce calma
"TU! In sfarsit! In sfarsi m-ai gasit. Daca ai sti cat te-am cautat, mereu am fost aproape de a te gasi, dar mereu ajungeam prea tarziu. Nu pot parasi Romania, asa ca te-am cautat doar pe aici." zise vampirul ce era legat.
"Cine esti? De ce mirosul tau imi este atat de familiar?" intreba nedumerit Jasper
"Eu sunt, prietene. Sunt Vlad." continua persoana ce statea in umbra."Ce cauti aici?" fu curios. "Lasa asta. Intai ddezleaga-ma" implora Vlad.
"De unde stiu ca esti tu. Am sa te verific. In ce an am fost impreuna cu tata la vanat de lupi?" intreba suspicios Jasper.
"Cred ca era 1843, prin luna octombrie, pe 14 parca." raspunse Vlad sincer.
"Prietene. Ce ma bucur ca te-am gasit" raspunse Jasper in timp ce dadu un pumn lanturilor ce il tineau legat pe Vlad. "Hai sa iesim de aici, iti povestesc pe drum" zise Jasper.

"Deci acum vrei sa intram in conac iar, ca sa vorbesti cu vampirul care m-a torturat??? In sfarsit pot sa ma razbun pentru tot ce mi-a facut. Dar te previn, este foarte puternic, dar totusi, nu cred ca stie unde este cutitul. " zise Vlad in cand ajunsesera afara.
"Daca este destul de batran, stie unde este ingropat Alucard." size Jasper plin de speranta.

Se auzi un poc, si Alice era iar in padure, langa ei.