My name is.. Risk.

[Isabella River]

Chapter V

Zilele treceau, iar eu eram foarte încântatã de apropierea misiunii, dar eram ºi foarte îngrijoratã. ªi de asemenea, faptul cã noi, niºte novici de nouãsprezece ºi douãzeci de ani eram trimiºi într-o adevãratã misiune, mi se pãrea ceva foarte ieºit din comun.

Chiar cu douã zile înainte de dimineaþa plecãrii, eu ºi Sanborn stãteam relaxaþi, la o masã din cantina Unitãþii, cu câte o cafea în faþã. Amândoi purtam uniformele militare, dar ne dãdusem jos vestoanele, rãmânand numai în cãmãºile albe.

- Ai emoþii, nu-i aºa ? am auzit cum mã întreabã Will fãrã sã îºi mute privirea de la ceaºca sa încã plinã.
- Probabil cã toþi avem. am spus categoric.

Astãzi urma sã mai facem încã douã ore de tragere, apoi eram liberi. Mâine urma sã ne primim echipamentul complet pentru misiune.
- Hei, Risk. Sanborn. ne salutã Craig aºezându-se la masã cu noi.
I-am rãspuns amândoi la salut cu o simplã miºcare a capului. Am observat cã nu îºi luase nimic la micul dejun. Dar nu mã miram. În stresul ºi în nerãbdarea în care trãiam acum, nici nu mã puteam gândi la mâncare.

- Deci.. Jane. Ce mai crezi acum despre Hathaway ?
Craig nu pãrea sã mã ia în râs, pentru cã puteam sã vãd asta pe chipul sãu, dar era o notã de amuzament în vocea sa.

Mi-am amintit de cât de „moale” îl consideram cu câteva zile în urmã pe noul antrenor, Christian Hathaway. Acum lucrurile se cam schimbaserã. Craig avusese dreptate, era un tip dur. Nu îmi imaginasem vreodatã cã trage atât de bine cu arma.. sau cã un tip ca el ne-ar fi pus vreodatã sã facem douãzeci ºi cinci de flotãri doar într-o mânã. Craig avusese dreptate ºi atunci când spusese cã fiind prima orã de antrenament, aºa se explica acel comportament prietenos al lui Hathaway. În realitate nu era chiar rãu, dar era dur, era.. hmm.. rece ºi indiferent.

ªi deºi uram sã spun asta.. acest lucru îmi cam stârnea interesul. Tipul pãrea foarte bun la toate.
- Pãi e.. destul de bun. am zis înghiþind în sec.
Nu aveam de gând sã recunosc faptul cã mã înºelasem în privirea antrenorului ºi cã defapt era cel mai bun. Mhh.
Craig râse puþin, apoi oftã adânc.

Când am realizat cã era timpul pentru cele douã ore de tragere, ne-am ridicat de la masã ºi am pãrãsit cantina toþi trei. Mi-am pus echipamentul ºi mi-am luat arma pe care eram specializatã. O frumoasã AK – 47. Am tras aer adânc în piept ºi m-am prezentat pe poligonul de tragere, alãturi de colegii mei.

- Bun. Sã începem. Direct la þintã. spuse scurt antrenorul.

Ne privi pe fiecare în parte cum trãgeam. Se auzea câte un foc de armã la fiecare zece secunde cred. Muzicã pentru cineva ca mine. ªi focul de armã era acompaniat de strigãtul antrenorului care era doar „Trage!”.

Când în sfârºit veni rândul meu, mi-am îndreptat umerii ºi am þintit cu o privire de gheaþã forma din carton ce era la zece sau cincisprezece metri distanþã. Fiecare muºchi din corpul meu era încordat ºi aºtepta cu ardoare semnalul.

- Trage!

Mi-am þinut respiraþia o clipã apoi.. Când degetul meu apãsã pe trãgaci, se auzi un simplu „poc!” ºi o gaurã cu diametrul de un centimetru îºi fãcu apariþia în cartonul din care era confecþionatã þinta. Glontele nu nimeri inima sau pieptul. Ci capul.
Deci þintisem bine.

- Foarte bine, Risk. zise Christian privind cu o expresie neutrã. Dar am spus sã þintiþi inima.

Am scrâºnit uºor din dinþi, dar m-am abþinut de la orice fel de comentariu. Dintr-o datã.. îmi doream sã fiu cea mai bunã în ochii lui. Sã am parte de laudele lui. Nu ºtiam ºi nu înþelegeam de ce.. Dar aºa simþeam.

Christian se întoarse cu spatele ºi se pregãti sã spunã ceva, dar în urmãtoarea secundã, mi-am îndreptat toatã atenþia spre locul unde trebuia sã fie inima þintei ºi am tras fãrã sã mai aºtept acordul.
Iar acum nimerisem „inima”. Totul se petrecu foarte repede, iar asta am putut vedea în momentul în care Christian privea uimit a doua gaurã fãcutã de al doilea glonte pe care îl trãsesem. Ai crede cã el niciodatã nu putea fi uimit, dar deºi încerca sã ascundã asta.. vedeam cã aºa este.

- Aºa da. aprobã el scurt.