Stare de Visare - Sãrutul

[Raizen Isildur]

• Lumina slabã a lunii cãdea pe fețele lor aruncând umbre șterse. Afarã plutea un aer rece, ireal. Lumina gãlbuie aruncatã de la ferestrele castelului nu se schimbase deloc de când Raizen fusese în bibliotecã. Olivia se odihnea în brațele sale. Îi simțea cãldura corpului prin rochia ei subțire și vaporoasã. Inima îi bãtea puternic întotdeuna când ea era prin jurul sãu, însã acum, cã stãtea lipitã de el, inima lui pãrea cã o luase razna. Niciodatã nu mai simțise un sentiment atât de puternic.
  
  Olivia își ridicã privirea și se uitã în ochii lui Raizen zâmbind. Acesta o mângâie ușor pe obraz și îi spuse în șoaptã:
  
  „Ești uimitoare!”
  „Și tu..” îi rãspunse ea cuprinzându-i fața în palme.
  
  Se sãrutarã din nou. El o strângea puternic în brațe iar ea îiatingea blând chipul aspru. Corpurile lor împletite emanau cãldurã, încãlzind aerul rece din jur. Își desprinserã încet buzele utându-se unul în ochii celuilalt. Raizen o cuprinse cu brațul stâng pe sub coapse și o ridicã în brațe sãrutând-o ușor, ca pe ceva foarte fragil. Era atât de ușoarã și pãrea atât de micã în brațele sale. Nu-i venea deloc greu sã o ținã așa. Încã sãrutându-se și uitându-se unul în ochii celuilalt, Raizen o purtã în brațe pe coridor îndreptându-se spre camera ei.