Dark Lord of the Ring

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand am iesit din Hogwarts si am privit in jur mi-am dat seama ca toate lucrurile sunt de partea noastra,sau cel putin asa speram. Luna noua parea a fi un impediment,deci va trebui sa umblam mai mereu cu baghetele aprinse , iar stelele sunt impotriva lunii pentru a ne ajuta pe noi sa descoperim acest mister. M-am cutremurat usor cand mi-am amintit pentru ce eram noi de fapt aici. Totul parea ca un vis urat,dar nu era cazul sa imi faci iluzii. Cine stie daca ne vom mai trezi odata din acest cosmar? Cine stie daca dupa aceste intamplari vom mai putea reveni alaturi de cei dragi? Am oftat adanc apoi am privit din nou luna care se afla maiestuoasa pe cer ocrotindu-ne pe noi ... Dandu-ne lumina de care avem nevoie. Uitandu-ma la cerul minunat imi gasesc puterea sa merg mai departe si banuiesc ca si Bell gandeste acelasi lucru.

Nu am reusit sa imi dau seama cand am ajuns in Padurea Intunecata insa am inghitit in sec cand am observat ca ne aflam la intrarea ei. Mi-am mutat privirea spre Bell si pe un glas sincer , dar foarte inspaimantat am rostit:
"Esti...gata? ",am facut semn cu mana spre intreg tinutul Padurii Interzise. Nu vom da inapoi,nu cand suntem atat de aproape de a gasi acel Horcrux!