Wind Chill

[Bell Evans]

Bell ranji, dand usor din cap. Nu mai fusese de mult timp la Hagrid, iar uriasul avea sa se bucure de sosirea lor. Probabil le va servi cu vesnicile fursecuri si ceaiul servit din canile de marimea unor galeti; dar asta era tot farmecul lui Hagrid.
"-Hai sa mergem" murmura cercetasa, iar Desiree arunca mucul de tigara in zapada rece.
Calcand nemilos pe diamantele inghetate, cercetasele priveau usor tematoare in jur; multimea de elevi care se bulgarea se mutase acum aproape de coliba lui Hagrid. Mai pe scurt, bulgari zburau in toate directiile in fata lor.
"-Sincer..nu imi place asta" mormai Bell, privind un grup mare de astropufi veseli.
"-Mda..se comporta de parca zapada ar fi cel mai frumos lucru de pe pamant" replica Desiree, dandu'si ochii peste cap.
Era aiurea..prea rece, prea umeda. Iar cand ajungea in contact cu pielea calda, aveai o senzatie de durere, asociata cu frigul. Mult prea aiurea, in comparatia cu adierea calduta a unui vant de vara..