Avril Arakawa

[Avril Arakawa]

Lacrimi...Suspine...Rugaminti fierbinti...Nimic nu i-a oprit....O lumina verzuie...Si doua persoane au cazut pe jos fara viata. O fata statea inspaimantata privind toate acestea din spatele unei usi secrete. Lacrimile ii cadeau neincetat pe obraji fini. Se dadu in spate. Stia ca trebuia sa place. Dar nu putea...Privea omul inalt, cu o fata de sarpe cum trecea nepasator peste trupurile parintilor ei.... Nimic nu ii indupleca... Fata incepu sa fuga.Ajunse la o mica pestera. Acolo se aflau cateva maturi. O alese pe cea mai rapida si incaleca pe ea. Porni in zbor, trecand ca fulgerul peste paduri, si lacuri, peste campii si munti. Intr-un final ajunse la o casa mare, frumoasa, cu o gradina superba. Ateriza si fugi printre sirurile de flori pana la usa. Deodata iesi din casa o femei foarte frumoasa, bruneta, de vreo 40 de ani.
-Avril, ce s-a intamplat? intreba aceasta imbratisand-o pe fata.
-A-a-au m-murit, sopti fata cu lacrimile siroind.
-CE? Au murit?Nu se poate, murmura femeia dandu-se un pas in spate si incepand sa planga. Apoi uitandu-se la fata care suspina tinand privirea in pamant isi revenii. Trebuia sa aiba grija de ea. Cu pretul vietii.
-Haide, ii spuse lui Avril. Nu e bine sa stai la vedere, adauga ea apucand-o de umeri si sprinjinind-o in timp ce intrau in casa.