Stare de Visare - Sãrutul

[Kayla A. Summers]

• Raizen o ridicase încet și o purta pe coridorul rece. Olivia simțea cã frigul îi atingea pielea, însã cãldura emanatã de îmbrãțișarea lor întrecerea rãcoarea coridorului. Se simțea atat de micã în brațele lui. O atingea cu atâta grijã, fãcând-o sã se simtã firavã... Se uitã în ochii lui și îi zâmbi cu adorație, iar el ii rãspunse fericit cu un zâmbet și mai larg. Parcurseserã aproape întregul coridor sãrutându-se; Olivia simțea cã nu se putea sãtura de sãruturile lui Raizen. Toate se aranjaserã atât de bine în aceastã searã...
  
  Ajunserã în fața camerei Oliviei. Raizen o lãsã ușor jos, iar aceasta deschise ușa, gândindu-se la cum lãsase camera înainte sã plece la bal. Era sigurã cã era o dezordine totalã. Îl lãsã pe Raizen puțin la intrare, timp în care ea bãgã capul în camera și se uitã. Toate hainele rãmãseserã aruncate, pantofi și bijuterii, în toate pãrțile. Șfichiui rapid bagheta și toate lucrurile se așezarã la locul lor. "Perfect!", se gândi ea ușuratã și intrã înãuntru. Îi fãcu semn lui Raizen sã vinã dupã ea, iar acesta o urmã.
  
  "Te rog sã mã scuzi cã e așa dezordine aici", zise Olivia uitându-se prin camerã sã se asigure cã nu mai era totuși debandada de dinainte. "Îți mulțumesc foarte mult pentru seara aceasta. A fost cu adevãrat magicã", zise fata apropiindu-se de Raizen și înconjurându-i gâtul cu brațele.
  "Îți mulțumesc și eu", spuse Raizen uitându-se în ochii ei. Se sãrutarã iar.
  
  "E târziu. Ar trebui sã plec, sã te las sã te odihnești", zise Raizen încet.
  "Bine. Ne vedem dimineațã, atunci?", spuse Olivia puțin tristã cã trebuia sã plece.
  "Sigur", rãspunse Raizen zâmbind și o sãrutã ca apoi sã se îndrepte spre ușã.
  
  Olivia îl privi cum se depãrta de ea. Pãrea cã nu vrea sã plece de la ea din camera, mergea foarte încet, însã nu se întorcea spre ea. Când a ajuns la ușã și a pus mâna pe clanțã, Olivia nu putu sã nu strige dupã el:
  "Stai! Mai stai puțin..."