Dark Lord of the Ring

[Bell Evans]

Cercetasa continua sa strabata cararea padurii, privindu'si picioarele; un pas..inca un pas..i se parea atat de greu sa inainteze, incat la un moment dat se opri, uitandu'se in urma sa vada cat a mers. Padurea i se parea nesfarsita, plina de tot felul de creaturi. Iar alaturi de Rosalie, teama crestea cu fiecare moment.

Ii simtea frica; fiecare rasuflare, fiecare oftat. Parca urla din toata fiinta ca vrea sa se intoarca; ca nu poate continua..ca doare prea tare..dar in acelasi timp, privirile ii ardeau. Nu era furie, si nici sete de razbunare. Doar curaj, si perseverenta. Chiar daca ii era frica de ce avea sa urmeze, continua sa inainteze.

Bell isi muta privirile inainte, privind intunericul ce se lasa peste ele. Parea ca o apasa din ce in ce mai mult, luptand parca impotriva ei. Era atat de dificil sa mergi prin Padure. Crengi si radacini te impiedicau la tot pasul, iar urletele unor creaturi bagau spaima in tine.

"-Oare nu putem foar sa il chemam?!" intreba cercetasa, la un moment dat.
"-Nu cred ca ar merge" ofta Rosalie
"-Sa facem totusi o incercare..Accio Horcrux!" murmura Bell. Insa nu se intampla nimic; de fapt, nici nu se astepta sa se intample ceva..