Sympathy for the devil

[Bell Evans]

Bell ingheta cand cuvintele lui Rosalie ii strapunsera mintea; nu mai avea bagheta. Asta insemna ca sigur era la unul din cei doi devoratori..si mai insemna ca ea ramase singura vrajitoare care putea face ceva. Gandul acesta ii dadu un fior de furie, si in acelasi timp de teama, care ii strabatu sira spinarii, cuprinzand'ui intreg corpul de fiori.

"-Asta cautai, domnisoara?" intreba o voce glaciala, din spatele lor; Porrin aparu, cu un fosnet de pelerina, tinand in mana bagheta lui Rosalie.
"-Da" raspunse fata, cu o voce la fel de rece.
"-Atunci ia'ti adio de la minunata ta bagheta" replica devoratorul, ironic. Isi indrepta propria bagheta spre cea a lui Rosalie, dar cercetasa fu mai rapida, spunand in minte Expelliarmus!. Bagheta zbura in mana ei intinsa, iar Porrin ramase cu o expresie tampita pe chipul plin de cicatrici.
"-Iar tu si vrajile tale non-verbale!" striga el, plin de furie.

Bell zambi rece; stia ca la un moment dat aveau sa o ajute mai mult decat sa isi infurie colegii la duelurile amicale, sau sa'si ea prin surprindere profesorii. La fel cum stia ca Charles inca nu aparuse. Stia ca e pe undeva prin apropiere..ii putea simti mirosul de frica, combinata cu o boare de putere tampita.