Sympathy for the devil

[Bell Evans]

Cercetasa urma indicatia lui Rosalie, si privi printre copacii desi; nu vazu decat o strafulgerare de lumina, pentru ca mai apoi, o ploaie de aschii se napusi asupra lor. Idiotul de Lestrange facu un copac sa explodeze, iar acum crengile greoaie si aschiile cadeau peste ele.

"-Idiotule!" se auzi vocea lui Porrin; se pare ca il lovise si pe el ploaia de ramasite ale copacului.
"-Mda. Poti sa o mai zici o data" mormai Bell. "Protego!" continua ea, iar Rosalie ii urma exemplul.
"-Ai zis sa intervin la momentul potrivit" spuse Charles, usor dezorientat.
"-Da..dar nu sa incerci sa ma omori" mormai Porrin.
"-Dar nu pe tine incerc sa te omor, prostule!" raspunse Charles, infuriindu'se.

Bell se dadu usor inapoi; stia ca prostia, in combinatie cu furia, era ceva fatal. Mai ales ca de fiecare data se inregistrau si victime colaterale. Iar Lestrange reprezenta amestecul perfect de prostie, combinata cu teama si nervi intinsi la maxim!