Incubus Dreams

[Aylee L. Lovel]

Aylee o asculta pe Veronique in timp ce aceasta prezenta faptele. Era un fapt ca ultima cupa nu fusese cea mai buna de pana acum. Era un fapt ca de data asta aveau sa castige, deoarece noua sefa de casa era foarte hotarata si toata lumea era de acord cu ea. Din pacate era un fapt si faptul ca in ultimul timp, viperinii se lenevisera, uitand cine erau ei cu adevarat, uitand pentru ce erau renumiti. Dar asta avea sa se schimbe, multumita lui Veronique. Aceasta tocmai termina de spus ceea ce isi pregatise pe post de discurs de incurajare. Functiona de minune. Totii cei prezenti in camera se ridicara in picioare. O rafala de vant intra in camera prin geamul deschis, facand robele tuturor sa fluture. In orice directie te uitai, puteai sa vezi doar smarald ce flutura in vant. Veronique nu facu nici n semn ca ar dori sa opreasca aceasta pornire. De fapt, se parea ca chiar asta asteptase, ca toti sa fie entuziasmati, sa vrea sa castige. Aylee era sigura ca toata lumea va da tot ceea ce avea mai bun pentru ca Vipeinii sa castige. Isi aminti de o carte de istorie incuiata pe care o citise. Acolo scria ca in timpul celui de-al doile razboi mondial, un incuiat pe nume Adolf Hitler afirma ca Germanii erau rasa superioara si ca nimeni nu era ca si ei. Toata lumea in afara de germani il ura. Aylee afirma asta si despre viperini. Ei erau cei mai tari, orice ar fi spus ceilalti. Pana acum s-au ascuns,nu au iesit in evidenta. Dar ultima cupa a caselor, unde nu au dat chiar tot ce puteau, i-a enervat. Si i-a facut pe toti sa fie de acord. De data asta vor castiga. Toti strigau ca intr-un glas. Cei din Hogsmeade care au adormit mai greu aveau sa povesteasca si peste cativa ani ca fantomele din Urlet In Noapte s-au intors. Dar ii pasa cuiva?