Dear Albus

[Bell Evans]

Bell iesi din Biblioteca, vesela ca in sfarsit isi terminase temele; vroia sa se plimbe pe domenii, si sa uite de toate eseele pe care mai trebuia sa le faca, sau lungile compuneri pentru Istoria Magiei. Cauta liniste..si un prieten bun cu care sa vorbeasca. In drumul ei spre Turn, o vazu pe Melody coborand scarile spre parter, probabil. Incerca sa o strige, dar micuta cercetasa parea prea adancita in ganduri.

O mai striga o data, de data aceasta mai tare. Insa nu se intoarse; clar, parea suparata. Sau poate doar vroia sa gaseasca si ea un loc linistit. Bell era constienta de galagia din Turn. Iar uneori chiar nu iti ardea de jocuri sau alte prostii. Vroiai sa gasesti un loc unde sa fi doar tu si tacerea.

In cele din urma, ajunsa pe treptele de marmura de la intrare, Melody se intoarse usor speriata. Bell ofta usurata, si zambi.
"-In sfarsit!" spuse ea.
"-Ah, Bells, tu erai" murmura Melly, razand.
"-Scuze ca te'am speriat..dar te strig de cand ai iesit din Turn" sopti Bell, usor stanjenita.