*Purple Rain*

[Layla Wong]

"Auzi,cica e moarta.Mama dracului ca iar mi-a facut-o.Smechera mica."am gandit eu intre timp ce ma uitam la ea si zambeam.
Normal ca zambeam ca doar ma simteam superb alaturi de ea.Mereu reuseam sa ne simtim bine caci la noi nu ne strica vremea cheful si nici lipsa luminii de care dadea dovada padurea.
"-Hei , am o idee.Si asta e pe bune."am zis eu uitandu-ma la ea serioasa.
Se vedea pe fata ei ca se asterne un semn mare de intrebare ca: "inainte ai fost vesela , acum ce te apuca seriozitatea."
"-Ok...spune."
"-Ziceai ca e moarta nu?"
"-Da e moarta.E mai moarta decat mortul in sine."enunta ea razand.
"-Se spune ca mai demult in inima padurii traia o femeie singuratica.Nu se stia in ce conditii traia , dar era aici sigur."
"-Si crezi ca e Vitoria?" intreba ea sceptica.
"-Cum doamne sa fie ea? Lasa-o pe aia , e moarta ."
"-Pai si femeia asta a ta traieste?"
"-Cu spiritul inca se afla printre crengi.Ne poate azui chiar si in acest moment."
Dia isi ridica privirea ingrijorata spre ramurile tacute si privi in jur.Pana la urma si ea stia ca spiritele exista.
"-Vrei sa zici ca...."
"-Ca nu ar fi rau sa aflam mai multe despre aceasta poveste de groaza."
"-Eu nu ma speri." zise ea increzatoare punand mainile crucis si utandu-se cat se poate ea se serioasa.
'Asta zici numai sa cred eu asta.'
"-Leviosa." am soptit eu si m-am concentrat pe o creanga alaturata.Inet creanga incepea sa se ridica pana mi-am pierdut concentrarea si a cazut tocmai langa astropufa mea "curajoasa."
"-Aaaaaaaaa..." scoase un tipat infricosator. "-Doamne , vai , valeu ...vai." zicea ea intre timp ce palmuia aerul cu miscari circulare si aproape ca ii dadeau lacrimile.Eu nu ma mai puteam abtine.Simeam ca mor de ras cand am vazut-o cum sare din 5 in 5 metri.
"-Bravo patratel.Stiam ca esti curajoasa!"am laudat-o eu razand.