In umbra singuratatii

[Alice Swan]

Fulgii mari de zapada imi intrau in ochii verzi luminati de zapada alba ce se asezase pe aleele imense din Hogsmeade.Multi elevi mergeau in grupuri de cate trei sau de catre patru toti incercand sa ajunga undeva unde sa poata bea un ceai cald sau eventual o cafea.Mi-am asezat gluga si mai bine pe cap mergand printre oameni precum o stafie ce nimeni nu o putea observa.Era atat de frig incat hainele mele calduroase nu mai faceau fata.Am intrat in unul dintre ceainarile de pe stada in care stiam ca se gasea cel mai bun ceai din lume sau dupa parerea mea asa era.M-am asezat la masa asteptand ca doamna care servea sa vina sa imi ia comanda.

"Un ceai de fructe va rog!"

I-am zis fara sa ii zambesc comportandu-ma ca o viperina adevarata.Aceasta nu se astepta la reactia aceasta si imi intoarse spatele suparata.Am ramas cu privirea in gol gandindu-ma la ce va urma in viitor.Prietenii mei ramasera de mult in urma mea,iar eu ma simteam din ce in ce mai singura.Intradevar uneori credeam ca un viperin era vesnic singur,vesnic trist si vesnic in umbra unor prejudecati,vesnic lupta cu morile de vant.Femeia imi aduse ceaiul pe masa aproape varsandu-l pe mine.Am sorbit repede din el uitand ca este foarte fierbinte.Am injurat scurt privind culoarea rosiatica a ceaiului.Ceainaria se eliberase repede in scurt ramasesem singura ceea ce imi intarea din nou parea ca suntem sortiti singuratatii.