Sympathy for the devil

[Bell Evans]

Cercetasa dadu usor din cap; nu aveau de ce sa ii mai interogheze. Pentru ce? Ca sa'si aminteasca din nou toata durerea pierderii lui Hayden..stia deja ca amintirile alea dureroase erau ascunse intr'un coltisor al inimii sale..si putea sa le scoata de acolo in orice clipa, doar daca ar fi vrut.

"-Nu are rost" murmura ea. Rosalie zambi usor vinovata.
"-Mai, mai, cineva nu vrea sa isi aminteasca" spuse Lestrange, plin de curaj.
"-Nu ma provoca" raspunse cercetasa, cu o voce rece. Era in stare de orice acum.
"-Gata, gata" mormai Porrin.

El era constient de pericolul in care erau pusi. Bell o privi pe Rosalie, iar apoi tresari brusc. O ceata densa se lasa peste Padure, acompaniata de un frig specific. Cele doua se uitara una la alta pentru cateva momente, dupa care isi indreptara privirile spre cei doi prizonieri..cu o voce slaba, Bell sopti doar un singur cuvant.

"-..dementori!"