Sympathy for the devil

[Bell Evans]

Cercetasa zambi, dand usor din cap. De acum, era sigura ca lucrurile aveau sa se rezolve. Dementorii ii vor lua pe cei doi. Si ii vor duce in Azkaban, unde isi vor ispasi pedeapsa pe care o meritau cu varf si indesat. Sau daca..

"-Nu putem sa'i lasam in mainile lor" murmura Bell, panicata.
"-Wow, una care gandeste!" mormai Porrin.
"-Tine'ti gura!" il ameninta Bell.
"-Ii vor..saruta?!" intreba Rosalie, nelinistit.
"-Mda..nu cred ca merita asa ceva" ofta Bell.
"-De ce nu? Ei cum au putut sa ii omoare? Si pe Jake..si pe Porrin!" replica Rosalie.
"-Nu iti aduci aminte? Noi nu suntem ca ei.." sopti Bell.

Spuse in gand Expecto Patronum! iar veverita ei se contura gratios prin aer; se posta protector in fata celor patru, iar curand si patronusul lui Rosalie ii veni in ajutor. Cele doua fete se priveau nelinistite, in timp ce devoratorii aruncau priviri pline de spaima in jur.

Era un sentiment ciudat; sa stii ca ai putea pur si simplu sa ii lasi sa moara. Dar nu..moartea era o pedeapsa prea usoara pentru ei. Trebuiau sa sufere la randul lor..sa simta frigul rece al dementorilor patrunzandu'le in intreaga fiinta si sa bage spaima in ei.

"-Si acum ce facem?!" murmura Rosalie.
"-Asteptam pana vin Aurorii, sigur sunt pe drum" replica cercetasa.
"-Nu puteti sa ne lasati doar..sa plecam?!" intreba Porrin, cu o voce mica.
Rosalie izbucni in ras, iar Bell zambi slab.
"-Buna gluma" spuse ea, rece.

Stia ca Porrin e disperat; iar omul cand e disperat e capabil sa faca multe. Insa fara bagheta, era un om mort. Singurii lui protectori erau Bell si Rosalie. Din adversare, devenisera singurele care puteau sa'l tina in viata. Ironia sortii, in ce situatii te putea aduce.

"-Uite'i" sopti Bell, cutremurandu'se.
Dementorii veneau din fata lor; erau doar 3, iar in fata lor alergau cativa Aurori, insotiti de patronusii lor. Bell zambi; in sfarsit avea sa se faca dreptate.
"-Sunteti bine?" ii intreba o vrajitoare, in timp ce ceilalti ii imobilizau pe devoratori.
"-Da" ofta Rosalie.
"-Acum da.." o completa Bell.

Erau bine; acum puteau sa se intoarca acasa linistite. Cei doi aveau sa stea la racoare pentru multa vreme. Si ce era mai important, realizasera ca ele nu sunt ca ei. Ca nu sunt criminale..ca nu pot ucide un om cu sange rece, oricat de mult l'ar uri. Au invatat ca poti simpatiza chiar si un dusman..pe care il urasti cu toata fiinta ta.

OOC: Topic Closed!