Problems over problems

[Bell Evans]

Bell se trezise in acea dimineata cu o durere ingrozitoare de cap; simtea ca nu are stare, ca nu mai poate ramane nici macar o clipa in dormitorul gol. Era atat de urat sa dormi singura, dupa sapte ani in care te'ai invatat sa ai colege de camera. Stresant..

Iesi din incapere, imbracata cu o pelerina lunga, neagra, sub care avea o pereche de blugi gri si un pulover turcoaz. Luase primele haine care ii picara in mana, dupa care isi prinse parul lung, intr'o coada impletita la spate. Simtea nevoia de aer..vroia sa se descarce.

Si stia de cine avea nevoie - Rosalie. Cobori in graba treptele din Turn, si iesi ca o furtuna din camera de zi a cercetasilor; ultimul lucru care il vroia era sa ramana acolo, inchisa intre patru pereti si o multime vioaie din pricina unei zile de sambata.

Ajunsa in linistea coridorului, lua o gura mare de aer si isi elibera plamanii cateva clipe mai tarziu; era mai bine acum, dar nelinistea inca ii domina fiinta. Isi aminti ca de fapt vroia sa o gaseasca pe Rosalie, asa ca o lua spre dormitoarele adultilor, alergand.

Chiar in fata portretului ce ascundea Turnul acestora, o silueta iesi si o intampina vesela. Bell zambi - intamplarea facea sa fie chiar Rosalie. Asta da noroc de dimineata. Stia ca nu ar trebui sa inceapa sa vorbeasca despre nelinistea ei, dar intr'un fel vroia sa se elibereze. Vazu expresia de neliniste intiparita si pe chipul fetei, si se ingrijora.

"-S'a intamplat ceva?" intreba ea, cu o voce ragusita.