In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

"Ce ai simtit cand jobenul te-a sortat la viperini?" Ma intreba Alice. Nu era o intrebare deloc grea.
"Bucurie si mandrie, chiar daca nu-ti place, fii mandra ca esti viperin si m-am gandit la toata familia mea de Devoratori, caci toti au ajuns la viperini si am toate talentele unui viperin nu cred ca Jobenul m-ar fi pus la alta casa." Dupa ce am spus acestea mi-am terminat ceaiul. Am observat ca nici Alice nu mai avea mult asa ca am asteptat sa termine.
Am inceput iar sa ma uit pe geam ingriorandu-ma putin ca imi va fi foarte frig, dar ninsoarea se mai potolise. M-am intors spre Alice sa vad daca terminase ceaiul, da il terminase. Acum ma gandeam ce vom face, vom iesi in frig si vom pleca spre castel sau vom mai comanda alt ceai...
Alice se gandea foarte profund la ce nu puteam sa imi dau seama si nu stiam daca intrebarea pe care vroiam sa i-o pun avea sa o deranjeze.
"La ce... " Dar un zgomot puternic ma intrerupse, la picioarele noastre ajunsesera numai cioburi. O ferestra se sparse. Am sarit in picioare si mi-am scos bagheta"Reparo" am soptit vrand sa repar geamul. Dupa ce locul venise la normal Alice ma intreba ce vroiam sa spun dar nu mai aveam timp pentru asta acum.
"Eu zic ca mai bine lasam acea intrebare pe altadata, iar acum sa mergem afara sa vedem ce s-a intamplat" am zis eu zambind, invartind bagheta printre degete.