Problems over problems

[Bell Evans]

Bell se opri instinctiv, si o privi pe Rosalie; aceasta parea sa aibe o viziune, asa ca cercetasa ramase in liniste. Clipele se scurgeau agonizant de incet, in timp ce tanara isi tinea ochii inchisi. In cele din urma, ii deschise, si o privi cu groaza pe Bell. Dar in acea groaza parca era reflectata si o boare de liniste.

"-Doar pe noi doua ne cauta" spuse ea, cu o voce stinsa.
Bell ofta; macar cercetasii aveau sa fie in siguranta. Nu si'ar fi iertat'o niciodata, daca ar fi patit cineva ceva din vina ei. Iar ceilalti din castel - erau si ei in siguranta.
"-Haide..asta e ceva imbucurator..tot raul spre bine" spuse ea.
Vroia sa sune a incurajare; dar suna mai mult cu o sentinta de moarte, pe care o acceptai fara sa ripostezi. Poate asta era; poate dupa multe aventuri in care scapasera ca prin urechile acului, aveau sa'si gaseasca sfarsitul in ghearele celor doi devoratori.

Nu era ceva nou; sa treaca pe langa moarte era ca si cum ar fi mers dimineata sa se spele pe dinti. Devenise ceva normal, care le intrase in rutina. Insa de data aceasta, avea sa fie batalia finala. Acum era doar o singura varianta..o singura optiune - a muri, sau a trai! Ori ele..ori cei doi devoratori..