O zi friguroasa

[Rachelle Hathaway]

~La casa bunicii mele,Leah.~
Era o casa mare,nu iese in evidenta cu ceva dar bunicii mele ii placea sa se laude cu gradina sa plina cu trandafiri si alte florii,copacii avea numai in spatele casei,din horn iesea mereu fum,nu suporta frigul ca si mine plus ca prajiturile si painile sale gustoase erau facute pe un fel de vatra,mereu iti lasau gura apa cand le vedeai.Acoperisul rosu incarcat cu zapada ca in fiecare zi de iarna,bunica mea Leah locuia cu bunicul meu Paul erau foarte de treaba intotdeauna te primeau in casa lor cu bratele deschise te-ar sevi cu orice ti-ar da si dormitorul lor ca sa ii fie mai bine gazdei.Intotdeauna cu ochii pe mine si intrebandu-ma ce se mai intampla la scoala,acum sigur ar plange dupa mine.
~Inapoi.~
Artemait lua bagheta Emei si zbura deaspura noastra aceasta inca mai era sub efectul vrajii Lumos,dar nu stiu daca avea sa se observe acel semnal nu era chiar atat de puternica pentru a putea fi observat dar nu e nimica rau in a incerca.Ariadne trase cu toata puterea sa sania luand o viteza mai mare decat cea de acum cateva secunde,se pare ca si aceasta isi doreste sa ajunga acasa sa stea la caldura sobei.Piciorul inca ma durea,dar inca imi parea rau pentru biata cizma ii se rupse tocul cand am cazut “Stai asa mie imi pare rau pentru o amarata de cizma decat de glezna mea?”am ras eu in gand.Dupa cateva minute de mers la cativa metri de noi se vedeau deja niste case,desi era noapte puteam vedea niste umbre miscandu-se agitate pe langa case.
-Tamara!Ema!numele noastre erau strigate de catre parintii mei si matusa fetei,numele meu era stigat de catre mama mea care se parea ca plangea,cazu o data in genuchi in zapada rece urland de disperare ca nu isi gaseste copilul.Ce mi-as fi dorit sa o imbratisez in acel moment si sa ii spun ca totul este bine si ca nu am patit nimica,m-am uitat la glezna mea “Aproape nimica.”