Dear Albus

[Bell Evans]

Cercetasa privi cerul plin de diamante reci, pe care le elibera din cand in cand, intr'un oftat prelung si rece. Era un aer atat de racoros, incat iti ingheta fiecare respiratie. Aburul cald se risipea insa rapid in crivat, facandu'te sa ceri mai mult oxigen. Nu puteai sa respiri, simteai cum te sufoci.

Iarna parea atat de atot-stapanitoare; domeniile erau subjugate de arama ei argintie, pe care si'o intindea de la Padurea Interzisa, pana la turnurile inalte ale castelului, ce strapungeau fara mila norii cenusii ce acopereau straveziul bland al cerului. Omatul asezat pe deasupra Hogwarts'ului il facea sa para rupt dintr'o carte de basme. O zi ireal de albastra, petrecuta in aer liber..asta da frumusete.

Cercetasa isi intoarse privirile spre Melody. Se asezara sub un copac, si amandoua priveau in jur. Era o zapada de nedescris, alba si pura ca un voal de matase nemarginit. De parca iarna isi lasase salul pe deasupra tinuturilor stapanite de magie, ca sa le dea si mai mult farmec..