In umbra singuratatii

[Odette B. Malfoy]

Am oftat mi-am tras un scaun si am luat loc.
"Alice mai bine iei si tu un loc pentru ca altfel vei sta mult in picioare." acum vocea imi era calma, incercam sa mi-o pastrez asa.
Alice isi luase si ea un scaun, se aseza si astepta ca eu sa incep sa-i pun intrebari necunoscutului.
"Inainte sa-ti spun toate intrebarile vreau sa stii ca daca noi consideram ca spui adevarul si ca nu esti o amentare te lasam in viata, daca nu... cred ca iti dai seama si singur ce sa intampla. Deci cine esti?"
"Sunt de la Minister si am aflat ca doi Devoratori se ascund aici defapt vad ca sunt doua Devoratoare. Aurorii de la minister sunt pe drum vor ajunge aici din clipa in clipa."
Am facut ochii mari de spaima cand am auzit ca mai multi Aurori sunt pe drum si m-am uitat la Alice care si ea parea destul de speriata.
"Alice daca asta spune adevarul inseamna ca a complotat cu doamna care servea ceaiul si cred ca faptul ca a gresit ceaiul nu a fost doar o simpla greseala... si geamul cine crezi ca l-a spart? Eu cred ca doamna care servea ceaiul a facut asta ca o diversiune. Unde ea ea acum "Domnule de la Minister"?"
"Este in siguranta stiam cu totii ca nu v-ati fi dat in laturi de la o lupta asa ca i-am promis ca dupa ce face acestea va fi in siguranta."
Mana mi se inclesta pe bagheta simteam ca ar mai trebui ca macar o data sa mai folosesc blestemul Cruciatus asupra lui, dar stiam ca Alice nu ar fi de acord asa ca m-am abtinut.
"Nemernicule... " l-am insultat printre dinti.
Trebuia sa ii spun ceva lui Alice fara sa auda el dar totusi nu puteam risca sa ne ridicam asa ca am sperat ca si Alice intelege si poate vorbi Reptomita.
"Ce zici daca il omoram si plecam la Castel sau in Urlet in noapte sau oriunde unde ne putem ascunde o vreme?"
Stateam si priveam spre tavan asteptand sa vad ce face Alice daca ma intelege sau nu.