Un raft de sentimente ...

[Scarlett Soul]

Stiam expresia aceea. O vazusem de mii de ori si de fiecare data jucasem acelasi teatru funebru, dar asta trebuia sa inceteze. Acum avea sa fie altfel, aveam sa-i explic altfel motivele prieteniei mele. Era simplu.
"Stii viata chiar e o tarfa ...", am afirmat eu intorcandu-mi capul si oftand. Ma simteam atat de bine sa spun exact ceea ce gandeam, iar asta pentru ca ma saturasem sa fiu draguta, sau sa ma ascund dupa replici neutre.
"Si mai vreau sa stii ceva. Daca vreau sa ramanem doar prieteni, asta e pentru ca nu sunt destul de buna pentru tine, pentru ca tinzi sa fi orbit si uiti sa mai privesti miile de fete care trec pe langa tine fara sa le acorzi macar un zambet inocent. Fii mai atent pentru ca in mod cert nu cu tine este problema.", i-am spus citand exact cuvintele ce se impregnasera in pergamentul vechi al mintii mele, un pergament ce-l scriam mereu cu cerneala invizibila pe peretii lumii.
Ii inabusi un oftat, dupa care o scurta repriza de tremurat.
Cunosteam si acea expresie. Era ceva asemanator :
'Credeam ca esti o raza de soare, dar m-am ars ... foarte tare !'

As fi vrut sa-i spun cuvintele acestea, dar cumva limba mi se incolacise atat de tare incat nici onestitatea, nici vointa nu mai contau.
"Nu vroiam sa fie asa ... Dar te-ai gandit ca a fost o treapta putin mai sus de tine, una la care esti pe cale sa renunti sa o urci, sa treci de ea si sa vezi cat de frumos e dincolo. Te-ai gandit la asta ?"