Boulevard Of Broken Dreams

[Jade A. Crawford]

Rasaritul. Aleea Nocturn era invaluita de o aura rosiatica. Briza rece de toamna imi vantura parul. Ma plimbam singura. Adevarul e ca aveam nevoie de ceva timp singura. Trecuse atata timp de cand iubisem pe cineva, de cand imi lasasem inima deschisa, doar pentru a nu fi spulberata din nou. Dar indiferenta crunta a oamenilor pe care ii iubesc cel mai mult ma sfasie pe interior, imi ia zilnic cate putin din mine. Poate ca asta imi e soarta. Poate sunt facuta sa fiu singura. Daca nu as avea Hogwarts-ul si prietenii mei, as fi fost moarta de mult. Nu fizic vorbind, moarta sufleteste si mintal. Mi-as fi sinucis gandurile si emotiile numai ca sa nu mai sufar.
Am ridicat ochii spre soarele orbitor. Acestia lacrimau, chiar daca nu vroiau acest lucru. De mult timp incoace plangeam in fiecare moment. Uneori ma intrebam cate lacrimi mi-au mai ramas. Intrebarea care imi vine totusi mereu in minte este "De ce eu?". Chiar asa. De ce tocmai eu? De ce intotdeauna eu? Poate ca nu voi afla niciodata raspunsul.