Childhood's

[Scarlett Soul]

"Oarecum.", i-am spus eu invinsa, desi stiam ca minciuna aceea era atat de vizibila si atat de vulnerabila incat .... incat daca cineva imi mai rostea aceasta intrebare puteam sa cad fara motiv din picioare. Adica nu ma simteam ca o simpla pustoaica de 14 ani care suferea pentru ca visele ei nu puteau deveni reale, simteam ca era ceva mai complex, o parte din mine care se pierduse candva, demult.
"Off. Nu nu am gasit nimic, nici macar pe mine insami si totusi nu pot spune ca sunt o persoana nefericita. Sunt doar neimplinita. ", i-am spus cu aceasi voce scazuta a si mai devreme. De multe ori eram sincera, insa de putine ori ma deschideam atat de mult unei persoane.Adica imi era frica ca lumea avea sa vada acea prapastie din sufletul meu, acele sentimente ingramadite din lada din spatele usii.
"Totusi ma intreb daca vad din unghiul potrivit viata. Daca nu eu sunt de vina pentru toate refuzurile pe care le dau fregvent. Adica spune-mi te rog pentru ca sunt incapabila sa-mi raspund ... Este vreo problema cu mine ?"
Mi-am intors incet capul intr-o parte,simtind ca Layla inca nu se intorsese si parea ca nici nu avea s-o faca prea curand.
'Foarte bine, caci nici eu nu o voi faca. Pur si simplu nu suport sa ma vada atat de slaba. Murinda pe un colt de viata ....', imi zburau gandurile spre infinit, spre tot ceea ce era perfect intr-o lume atat de imperfecta.