Dorinte mute

[Ramona Neardow]

''-Da, dar cum ai gasit-o atat de repede?''
''-Este noua, nu am mai vazut-o si in ceilalti ani'' raspunse Ema chicotind cand vazu cum se scutura mica bufnita.
Am intins mana spre Codwig, dar acesta se intoarse cu spatele si scoase un ciripit ascutit.
''-Haide, Codwig, nu te face de rusine in fata bufnielor mai mari.'' i-am raspuns eu, calma.
Acesta isi intoarse capul si ma privi usor. Zburand spre mine, se aseza pe roba mea, ca un papagal. Ema il lua pe mana si ma ajuta sa ii leg scrisoarea, care era cu putin mai mica decat pasarea.
''-Le scri parintilor?" ma intreba Ema zambind.
''-Da, le-am promis ca le voi povesti cum e la Hogwarts, stii, ei sunt incuiati''
Ema se speriase cand auzi un carait puternic in spatele sau.
''-Bufnita ta?'' am intrebat-o eu, vazand ca inca mai are o scrisoare in mana.