Childhood's

[Scarlett Soul]

"Stii care este secretul sfaturilor ?", am intrebat-o solemn, omitand sa mai continui ceea ce incepuse Layla, desi trebuia sa recunosc : Chiar ma gandeam la ceea ce spusese mai devreme, iar cert era ca avusese dreptate.
"Spune-mi.", recunoscu aceasta in cele din urma de data aceasta infruntandu-ma si privindu-ma drept in ochi, acolo unde toate alegerile se intalnesc, acolo unde nu e nimic si totodata e raspuns la toate ... e intersectia vietii noastre. Ochii mei, de rasina topita doreau sa exprime nimic altceva decat - pana la urma voi razbate din multimea asta de oameni la fel si identici.
"Spune-mi.", insista ea din nou, incepand sa spuna o gluma buna, dar se opri cand vazu ca aveam o fata cat se poate de serioasa.
"Sfaturile se dau din propria experienta.", i-am raspuns eu sec, punand accent pe fiecare silaba si aratandu-i o mica bucatica din ceea ce constituiam EU.

~ Visare ~

"Nu ar fi mai simplu sa fii ca toti ceilalti ?", ma intreba Cealalta.
Cealalta era dubla mea personalitate, incarcata cu amaraciune, destine zbuciumate, inimi frante, sperante pierdute, teroare in glas si desigur cea plina de prejudecati. O uram pe Cealalta, dar nu stiu cum isi facuse loc in sufletul meu si imi inlocuise pofta de risc cu ideea unei institutii sigure, a unei vieti scrise in toate cartile ... simpla si la fel. Intr-un cuvant as spune monotona.
"Ba da. Ar fi mult mai simplu si frumos.", i-am spus eu plecand fruntea. Eram invinsa.
"Pai vezi, ar trebui acum sa uiti toate acele vise si sa dormi, iar apoi maine sa iei note bune la scoala, sa inveti, sa mergi la toate antrenamentele si va fi bine.", ma asigura ea, iar eu am crezut-o.
Asa am trait mult timp, dar acum am realizat un lucru de mii de ori mai valoros decat tot ceea ce am facut in trecut :
"Important nu este cum te numesti, sau unde inveti, sau pe cine iubesti ... Important este cine esti si ce vrei sa faci cu identitatea ta !", i-am spus grabnic Celeilalte vazand cum slabea din ce in ce mai tare.
"Nu conteaza cat risc, cat pierd si cat sufar, conteaza sa castig razboiul din toata aceasta viata de lupte si patimi.", i-am spus din nou calma.
Se pierdea, ma implora sa o primesc, sa o mangai si sa aleg calea sigura, dar eu nu ma induplecam sa ma misc. Se prelinse usor lasand din nou miezul noptii sa curga si sa ma indulceasca, in timp ce Cealalta devenea decat o fasie slaba de lumina. Iar apoi disparu ... pentru totdeauna.
"Am invins-o, asa ca voi putea trece si peste prapastia dintre ani.",am tras eu concluzia.

~ Revenire ~

Brusc m-am trezit soptit intr-una aceleasi cuvinte : "Am invins, am invins, am invins."
"Acum cred ca e randul meu sa te tin in impas. Foc sau apa. Ce alegi ?"