Problems over problems

[Bell Evans]

Bell zambi trist, impartasindu'i ingrijorarea. Poate ca asta trebuia sa fie sfarsitul..poate ca acum se incheia povestea lor. Luptasera indeajuns, iar acum aveau sa'si gaseasca in sfarsit pacea. De ce nu? Macar atat meritau si ele..dupa atata lupta, atatea infrangeri si reusite. Aveau dreptul la o odihna prelunga, poate chiar vesnica. Era straniu sa te gandesti la cum puteai muri.

Pentru ca pana atunci, nu se gandisera decat la cum sa traiasca. Iar acum, treceau in extrema cealalta. Era cu putinta sa iti doresti moartea? Sa o implori sa vina mai repede..sa nu te mai chinuie asteptarea si suspansul. Nu erai constienta decat de teama care iti imbratisa toata fiinta, purtandu'te pe aripile suferintei si a banuielilor. Putea sa se termine scurt, sub un singur fulger de lumina verde.

Sau putea sa se termine chinuitor, agonizant. Cu siguranta cei doi devoratori aveau sa se joace cu mancarea inainte sa o manance. Aveau sa le chinuie..sa le tortureze pana cand vor implora chiar ele moartea. Si ce puteau face? Puteau sa se impotriveasca? Raspunsul era atat de simplu..