Problems over problems

[Bell Evans]

Cercetasa lua o gura mare de aer si incerca sa se calmeze. Intr'adevar, se auzeau voci. Linistea nepamanteasca a castelului era acum intinata de cei doi devoratori, care le cautau. Poate sfarsitul nu avea sa fie chiar atat de dureros pe cat credeau ele doua. Sau da? Vorba aceea Incuiata.. Speranta moare ultima!

"-Sunt chiar dupa colt" sopti Bell, pregatindu'si bagheta.
"-Si noi ce facem?" protesta Rosalie.
"-Aaa..luptam?!" mormai cercetasa.
"-Nu, Bells! Fugim" replica Rosalie, tragand'o de maneca robei.
"-Ah, utasem; partea cu luptatul era la urma" raspunse Bell, sarcastica.

Incepura sa alerge pe coridorul inecat in tacere; pasii lor rasunau puternic in linistea diminetii si erau mai mult ca sigure ca Porrin si Lestrange nu surzisera brusc. Puteau auzi foarte usor disperarea din pasii lor grabiti. Asa ca in curand, aveau sa se trezeasca cu ei pe urmele lor. Iar atunci..aveau sa se bucure de finalul mult asteptat.