Dear Albus

[Melody Stuart]

Intunericul incepea sa bantuie imprejurimile, atacandu-le din toate directiile.
"-E timpul sa ne intoarcem la castel" spuse Bells, cu o voce limpede.
Melody fu de acord, si incepu sa mearga alaturi de ea in apusul argintiu. Oceanul de zapada scanteia in ultimele raze ale zilei, cerand indurare.
"-A fost o dupa-amiaza pefecta" sopti Melody.
Bells zambi, privind-o cu blandete.
"-Multumesc...pentru tot" continua Mel, zambind la randul sau.
"-Nu ai pentru ce" replica Bells, vioaie.
Isi facuse o prietena la castel. Prima sa prietena. Si era din aceeasi casa, lucru ce ii convenea de minune. Socializa destul de greu, iar daca Bells nu ar fi avut buna-vointa sa vorbeasca cu ea, nu ar fi devenit prietene.
Acum spera ca Albus sa primeasca scrisoarea...iar Eowyn sa se intoarca repede, cu un raspuns din partea fratelui sau.

~Rpg terminat~