Old Friends

[Scarlett Soul]

"Si nu o voi spune. Nimanui", am sfarsit eu, redevenind persoana hotarata si serioasa de mai devreme.
Bell ma privi pret de o clipa si imi admira stapanirea de sine. Stiam asta, caci ochii cercetasei tradau ura, dispret pentru ca aflasem secretul Lisei, dar si surprindere.
"Urasc doar tot teatrul asta. Stii cum se zice :
Viata noastra ! ... Intri pe o usa, iesi pe alta . De poti face un bine cat treci prin incapere ... e mare lucru. "
Apoi m-am ridicat incet si m-am dus spre Lisa, fara nici un menajament pentru natura sa. Am inaintat incet si i-am prins mana, dar ea si-o trase inapoi,inca neintelegand cine eram de fapt.
I-am prins din nou mana si i-am strans-o cat de tare am putut, desi stiam ca era mult mai puternica. Apoi am fortat-o sa se uite-n ochii mei.
"Stii cine sunt ? Nu stii, nimeni nu stie. Sunt un om, dar nu un om oarecare.Am si eu puterile mele, puteri pe care putini oameni le identifica cand sunt aruncate asupra lor.", i-am soptit incet, lasand o noua pala de vant sa ma adie, vazand ca Lisa incepea sa se crispese.
Am oftat incet, dar nu m-am indepartat. Chiar vroiam sa stie ca nu imi era frica de ea si ca o respectam.
"Stii Lisa. De ce trebuie sa fie asta un blestem ? De ce trebuie sa privim asa ... ?
E o binecuvantare, nu un blestem ! Iar cat despre mancare ... ei bine, oamenii tot omoara animelele ca sa le manance, deci nu ai de ce sa te simti complexata de ceea ce esti."
Am incheiat hotarata, panand accent pe fiecare silaba :
"Poti avea incredere in mine !", apoi m-am intors cu spatele asteptand sa vad cum aveau sa reactioneze.