Before the Dawn

[Bell Evans]

Intunericul devenea din ce in ce mai apasator, iar razele plapande de lumina ce il strabateau nu faceau fata prea mult. Baghetele lor erau doar niste puncte mici, aproape infime, in bezna totala a conacului. Nici nu stiau de unde sa inceapa..iar cea mai stupida intrebare era de ce venisera aici tocmai noaptea?

"-Pentru ca am avut acel vis" ofta Rosalie, parca citindu'i gandurile din priviri.
"-Adevarat" sopti cercetasa, dezamagita.
"-Iar daca lipseam ziua de la castel, aveau sa fie discutii" continua tanara.
"-Si asta e adevarat; dar ma dispera intunericul asta!" mormai Bell. "Lumos Maximus!" spuse ea, indreptand bagheta spre tavanul cojit de var.
"-Asa e mai bine" chicoti Rosalie, privind in jur.
"-Cum de nu m'am gandit la asta mai devreme" ofta Bell, dandu'si o palma peste frunte.

Conacul insa arata si mai infricosator in lumina; intunericul masca posibilele ororitati si capcane. Nu stiau daca sunt adevarate legendele, cum ca ar fi bantuit, dar era o posibilitate de luat in calcul. Horcrux'ul trebuia sa fie pe la etaj. Sau mai rau - la subsol.