Scoala ascunsa

[Aylee L. Lovel]

Aylee se uita in spate si vazu cum un boboc viperin o intrebase ceva pe Luna. Aceasta nu ii raspunse, ceea ce o scosese pe Aylee din fire. De fapt Aylee era destul de usor de scos din fire, asa ca ea nu se mai mira ce se enervase din nou. Numai ca acum nu era momentul pentru nervi, acum trebuiau sa faseasca blestemata aia de scoala. Elrohir! striga ea dupa baiatul de la viperini. Acesta isi ridica privirea si veni cu pasi masurati inspre ea. Las-o pe Luna, uneori mi se pare ca nu prea suporta viperinii. Daca ma intrebi pe mine, cred ca ar trebui sa mergem mai departe pe carare. Nu pare nimic periculos inca. Desi daca e magia care apara Durmstangul atunci cu siguranta nu o sa intalnim chestii de treaba pe aici. Se intoarse si merse mai departe. Baiatul veni dupa ea fara sa pare prea surprins, fara sa zica ceva sau sa se blocheze si sa se opreasca din mers ca in filmele alea dramatice ale incuiatilor.'Bravo, asa face un viperin adevarat' gandi Aylee, dar nu zise nimic, doar zambi in sinea ei. Si continuara sa mearga.